Restaurarea stucaturii casei Aristomene Fotino n-ar fi fost posibilă fără meşteri specializaţi. Specializarea într-un astfel de domeniu al lucrărilor de construcţii (ca în multe cazuri ale celorlalte specializări) nu este, din păcate, ceva urmărit sistematic de către politicile statului.

Ca în peroada medievală, meseria “se fură”, oamenii sunt specializaţi în sânul breslei, învăţând pe şantier ca ucenici ai meşterilor în măsura în care există oportunităţile necesare. Mulţi dintre meşterii ipsosari în activitate astăzi au învăţat meserie în jurul megalomanului şantier al Casei Poporului, de exemplu.

Şeful echipei de ipsosari (1) care au restaurat sau refăcut stucaturile ce erau degradate la momentul achiziţionării casei, un ucenic devenit maestru,  îşi aminteşte şi acum ciclul de producţie şi maniera de lucru. Îşi aminteşte cum un meşter bătrân, ce încă mai lucra în preajma venerabilei vârste de 80 de ani şi care la lucrările de restaurare de la cazinoul din Sinaia era cel chemat să facă lucrările de desfacere.

Cu experienţa sa de lucru era cel care identifica cel mai rapid punctele de ancorare, locurile de joncţiune ale pieselor astfel încât putea face decaparea şi extragerea pieselor cel mai repede şi cu daunele cele mai mici. Meşterii ştiu că uneori trebuie făcute şi intervenţii distructive pentru că fără decapări delicat executate, în straturi succesive, nu se poate afla despre evoluţia etapelor de construcţii ale unei case şi nu se poate descoperi paleta cromatică originală.

Îşi mai amintea de echipele de femei calificate special pentru operaţiunile de finisaj ce trebuia să fie făcute după extragerea pieselor din matriţele de turnare. Îşi mai amintea şi de faptul că producerea acelor matriţe era posibilă numai datorită experienţei deosebite a meşterului care ştia câtă apă trebuia să adauge în amestec şi la ce temperatură. Nicio reţetă nu înlocuia această experienţă căci o temperatură prea mare sau prea mică sau o cantitate prea mare sau insuficientă de apă în amestecul cu cleiul de oase ducea la consistenţe nepotrivite astfel încât forma creată n-ar fi acoperit cum trebuie toate profilele ce necesitau replicarea.

Un at personaj important printre ipsosari era modelatorul, cel care trebuia să poată transpune un desen în model fizic care să servească producerii matriţelor. Nu-i nicio mirare că aceştia erau asociaţi atelierelor combinatului Fondului Plastic. Operaţiunile de restaurare sunt, cum o spune şi Carta de la Veneţia, ceva ce presupune o înaltă specializare aşa că nu trebuie să mire că la restaurarea stucaturilor din Caragiale 11 au lucrat două echipe diferite căci în primă instanţă a fost nevoie de o mână pricepută pentru fixarea şi consolidarea pieselor menţinute pe poziţie şi protejarea lor migăloasă în cursul celorlalte etape de consolidare structurală (2 a,b,c).

Însă munca celei de-a doua echipe a prilejuit o mică documentare astfel că am putut urmări etapele de producere a unei piese turnate necesare cornişei interioare din încăperea ce urma să fie amenajată ca sală de conferinţe (3 a,b,c,d,e).

Etapele presupun o bună cunoaştere a materialului şi a tehnicii. Pe lângă amintirile sale profesionale, şeful echipei de ipsosari mai remarca faptul că, spre deosebire de truda de a restaura cu adevărat moştenirea culturală, materialele surogate de azi pot fi cumpărate şi lipite de orice muncitor necalificat, cu preţul pierderii oricărei noţiuni de autenticitate sau de respect pentru patrimoniul cultural. Pe de altă parte, tehnica modernă poate fi integrată în cursul procesului de restaurare, în sprijinul meşterilor. Un exemplu ar fi utilizarea nivelei cu laser care permite fixarea exactă a orizontalei şi a verticalei locului de poză, aparatul înlocuind tradiţionala nivelă sau poloboc ori a furtunului cu apă şi scurtând timpul de marcare a ghidajelor (4 a,b,c).

Acesta este un mod de a arăta cât de importante sunt acţiunile de restaurare precum cea iniţiată de Fundaţia Cantacuzino asupra casei lui Aristomene Fotino căci orice astfel de restaurare menţine în activitate pe acei meşteri restauratori a căror ştiinţă şi practică s-ar pierde cu siguranţă fără astfel de investiţii.

Imagini